Centrul de Transfuzie Sanguină col.prof.dr. ''Nicolae Nestorescu''

   Totul este poveste, până în clipa în care realitatea ne demonstrează că noi, tu sau unul dintre apropiaţii noştri avem nevoie urgentă de picătura de sânge… pentru a supravieţui.
   De la prima încercare de transfuzie facută de dr. Carol Davila, în anul 1853, şi pâna la activitatea pe care o desfăşoară zilnic Centrul de Transfuzie Sanguină al M.Ap.N. ,,Colonel Profesor Doctor Nicolae Nestorescu'', medicina militară transfuzională a înregistrat progrese remarcabile.
   Necesitatea transfuziei sanguine a apărut evidentă mai ales în timpul primului război mondial, când aproape 50% dintre raniţi au murit din cauza a ceea ce azi se cunoaşte sub numele de şoc hemoragic.
   După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în urma ordinului Direcţiei Sanitare a M.Ap.N., la 5 iulie 1941, ia naştere primul centru de transfuzii organizat în armata româna pe langă Spitalul Z.I. 285 Iaşi- de reţinut această dată, întrucât este primul centru de transfuzii înfiinţat în ţara noastră, înaintea celui înfiinţat de Ministerul Sănătăţii.
   Un an mai târziu, ia fiinţă pe langă compania sanitară a Spitalului Militar Central ,,Centrul de sânge conservat pentru armata nr.1", condus de Prof. Dr. Nicolae Nestorescu.
     La 12 aprilie 1942 se începe organizarea centrului proiectat, în cadrul companiei sanitare a Spitalului Militar Central.
   La 6 mai 1942 se face încadrarea cu personal, în frunte cu medicul maior dr.N.Nestorescu, şeful Biroului epidemii din Direcţia sanitară. Primii săi colaboratori au fost: căpitan dr.Matei Bader, dr.Nicolae Urziceanu, dr.Constantin Zilişteanu, locotenent dr. Dan Florin Popescu, locotenent (în rezervă) dr. Sandu Sturza şi căpitan farmacist Petre Ionescu-Stoian.
   La 24 mai 1942 centrul se instalează la spitalul Z.I. nr.303, din Bucureşti. Se face propagandă susţinută prin radio, cinematograf, presă, pentru recrutarea de donatori.
   Organizarea centrului a durat până la 16 iunie 1942, când centrul şi-a început activitatea. După 20 zile de funcţionare se recoltaseră de la 231 de donatori sănătoşi 115,5 litri de sânge, din care s-au distribuit 85,5 l. Sângele ambalat în lăzi izoterme, era trimis la spitalele cu răniţi din Bucureşti, din provincie şi cu avionul, pe front.
   După ce în 1951, Centrul de Sânge Conservat al Armatei primeşte o schemă de organizare capabilă să asigure o activitate mai amplă, în 1952 este dotat cu aparate de liofilizare a plasmei, primele din ţară.
   In 1956, Centrul este mutat în localul din str. C.A.Rosetti, unde erau condiţii optime (30% din sânge era destinat transfuziei, 30% pentru plasma defibrinată şi seruri hemotest, iar 40% pentru plasma liofilizată). Metodele de defibrinare ale plasmei pentru transfuzii au fost realizate pentru prima oară la acest Centru, condus de colonel medic Nicolae Urziceanu.
   Colectivul Centrului şi-a adus contribuţia la o serie de cercetări privind: înlocuitorii de volum ai sângelui; reanimarea în faza de moarte clinică prin transfuzie intraarterială; conservări de transplante de ţesuturi; trusa pentru transfuzia de sânge şi plasmă pentru campanie; crearea de materiale destinate îmbunatăţirii condiţiilor de recoltare şi conservare a sângelui.
   În 1959, Centrul este desfiinţat, întreaga schemă de personal militar şi civil, precum şi dotarea fiind înglobate Centrului de Hematologie al Ministerului Sănătăţii.
   Ulterior, s-a constatat ca o necesitate existenta unei formaţiuni care să se ocupe de recoltarea şi conservarea sângelui în armată, parte componenta a serviciului medical militar.
   În 1966, se hotărăşte reînfiinţarea Centrului de Hematologie al Armatei; în acest scop în 1967 incepe construcţia actualei clădiri, iar în septembrie 1968 aceasta intră efectiv în funcţiune.
   Practic incepand cu anul 1968, in Centrul de Hematologie al Armatei a început să lucreze un valoros colectiv condus de către colonel dr. Ionescu Florian, s-au pus bazele unei noi etape în activitatea de recoltare şi conservare a sângelui, având urmatoarele obiective: recoltarea şi conservarea sângelui pentru transfuzii în Spitalul Militar Central şi alte spitale militare la cerere; perfecţionarea metodelor de conservare a sângelui; organizarea serviciului transfuzional la campanie; realizarea de mijloace de recoltare, conservare şi transportare a sângelui în campanie; s-a desfăşurat o rodnică activitate de cercetare în legatura cu prelungirea duratei de conservare a sângelui la temperaturi joase.
   Pentru reducerea riscului hepatitei post-transfuzionale şi în general a riscului transfuziei cu sânge alogen, Centrul de Hematologie Transfuzionala a introdus autotransfuzia în Spitalul Militar Central.
   O preocupare de seamă a colectivului centrului a fost eficienţa economică a unităţii; astfel, înca din 1970 s-a trecut la prepararea de  derivate din sânge (seruri hemostat, fibrina, trombina), asigurând cu astfel de produse toate spitalele militare din ţară.
   Ulterior, gama de produse s-a extins, preparandu-se în unitate sau în colaborare cu Institutul Cantacuzino imunoglobulina 10% şi 16%, albumină 5% şi 20% ; aceste produse, îndeosebi albumina în concentratie de peste 5%, s-au bucurat de aprecieri unanime în secţia de arşi, datorită lor fiind salvată viata multor militari.
   De remarcat că imunoglobulina 16% şi albumina 20% au fost preparate pentru prima dată în ţară, în acest centru.
   După 1989 Centrul de Hematologie al M.Ap.N. şi-a modificat activitatea, trecând la procesarea modernă a sângelui şi obţinerea de produse din sânge la nivelul standardelor mondiale.
   Din 1995 Centrul de Hematologie şi-a modificat titulatura în Centrul de Hematologie Transfuzională al M.Ap.N. şi a început o reorganizare structurală după modelul armatelor ţărilor membre NATO.
   Incepand cu anul 2005, de cand a intrat in vigoare legea 282 privind activitatea de transfuzie, titulatura Centrului a fost modificata în "Centrul de Transfuzie Sanguina al M.Ap.N", iar de pe data de 16 ianuarie 2021, titulatura Centrului a fost modificată în ''Centrul de Transfuzie Sanguină colonel profesor doctor ''Nicolae Nestorescu''.
   Se discută în prezent, în cadrul problemelor de interoperabilitate, despre necesitatea integrării logisticii produselor de sânge şi a sângelui conservat în cadrul standardelor comune, cum este STANAG 2408.
   România are organizată o reţea transfuzională naţională puternică, bine dotată, atat din punct de vedere al resursei umane cat şi a resursei tehnice, din care Centrul Transfuzie Sanguină colonel profesor doctor ''Nicolae Nestorescu'' face parte integrantă.
   Politica transfuzională a M.Ap.N. este integrată politicii Ministerului Sănătăţii, oferind cadrul structural şi funcţional de asigurare cu sânge şi componente sanguine de origine umană la dezastre, în cadrul unui „sistem Naţional”.
   În prezent, conform directivelor U.E. privind standardele de calitate şi securitate pentru colectarea, procesarea, stocarea şi distribuirea sângelui uman şi a componentelor sanguine de origine umană, s-a impus implementarea unui sistem informatic specific, care să asigure identificarea fiecărei unităţi de sânge sau componentă sanguină de origine umană colectată şi să garanteze trasabilitatea din momentul donării până la momentul realizării transfuziei; creşterea gradului de confidenţialitate a actului donării şi a protecţiei securităţii datelor donatorilor, diminuarea considerabilă a riscurilor transmiterii unor boli grave.

• creşterea numărului de donatori, îndeosebi benevoli;
• îmbunătăţirea metodelor de selecţie şi evidenţă a donatorilor pentru prevenirea unei crize a sângelui în sistemul de transfuzie militară prin scăderea numărului de donatori onorifici, în condiţiile profesionalizării Armatei şi a trecerii la benevolat începand cu 1 ianuarie 2007;
• necesitatea unei planificări pe termen lung a strategiei transfuzionale în Sistemul Naţional de Apărare;
• creşterea securităţii transfuzionale prin implementarea managementului calitaţii impus de standardele euroatlantice;
• organizarea unor colecte mobile atât în unitaţile din Sistemul Naţional de Apărare cât şi în societatea civilă în urma achiziţionarii unui autolaborator pentru recoltarea şi efectuarea analizelor de sânge;
• afilierea la instituţii similare din U.E. prin accesarea programului de mobilităţi Leonardo da Vinci (parteneriate profesionale);
• formarea unor recrutori pentru donare, printr-un curs de Educatie Medicală Continuă, avizat de Ministerul Sănătăţii;
• transformarea obiectivului voluntarilor din acela de donator şi în acela de recrutor şi fidelizarea acestora;
• colaborarea internaţională cu instituţii de profil în scopul de a fi informaţi in legatura cu schimbările de ultimă oră şi de a răspunde prompt atunci când situaţia o impune.
       Campania pilot de promovare a donării de sânge în Ministerul Apărării intitulată ,,Donarea de sânge este o donaţie pentru viaţă’’ a fost iniţiată având în vedere scăderea numărului de donatori şi işi propune creşterea numărului de donatori fideli din sistemul Naţional de Apărare şi atragerea donatorilor din segmentul civil, prin elaborarea unor mesaje repetitive care să facă apel la afectul individului şi să vizeze o schimbare de comportament faţă de actul donării.

    Strategia de recrutare şi fidelizare a donatorilor din Sistemul Naţional de Apărare îşi propune sensibilizarea şi schimbarea atitudinii faţă de actul donării, astfel încât, orice donator ocazional să poată deveni un donator fidel. Fidelizarea donatorilor scade riscul accidentelor post-transfuzionale şi creşte gradul de securitate transfuzională.

     Prin atingerea acestor obiective, Centrul de Transfuzie Sanguină Colonel Profesor Doctor ''Nicolae Nestorescu'' doreşte crearea unei baze extinse de selecţie pentru corpul donatorilor benevoli, constituită din persoane responsabile, care ştiu ce înseamnă securitatea transfuzională şi un act medical de calitate.

    În incheiere vom cita din cuvintele prof. univ. I. Simionescu și vom spune:

”Omul dispare, faptele lui rămân. Evocarea acestora nu este un act de laudă faţă de cei dispăruţi pentru vecie de pe pământ: este o datorie imperioasă pentru stimularea altor energii, tinere, viitoare. Este o înaltă problemă de educaţie, obştească, reliefarea faptelor omului adevărat, desăvârşit, întreg, sănătos la minte şi la suflet“.(Anca-Michaela Israil, PERSONALITĂŢI DE PRESTIGIU ALE INSTITUTULUI CANTACUZINO, Editura „Asclepius“, Bucureşti, 2009).

Bibliografie

Dr. Constantin Bălăeţ, Asigurarea cu sânge şi derivate în dezastre, Editura Tentant, Giurgiu, 1999.